Scopul final în tratarea schizofreniei este recuperarea, care include remisia simptomelor în plus față de îngrijirea autonomă adecvată, funcționalitatea socială și profesională îmbunătățită, menținerea efectelor tratamentului și prevenirea recidivei¹. Pentru succesul tratamentului, un antipsihotic trebuie să reducă simptomele acute și să obțină răspunsul și remisia cu efecte secundare minime și tolerabile, astfel încât pacienții să își poată urma regimul de tratament².

Decizia de a trece la un alt antipsihotic implică de regulă problemele legate de simptome sau problemele de tolerabilitate pentru pacienții stabili. De exemplu, simptomele reziduale, agitația, simptomele de dispoziție, simptomele negative continue și disfuncția cognitivă, lipsa îmbunătățirii psihosociale sau funcționale sau recidiva iminentă pot precipita schimbarea medicației. La pacienții cu boală stabilă, efectele secundare deranjante cum ar fi creșterea în greutate, greața, somnolența sau problemele metabolice pot determina o trecere la un alt antipsihotic³.

Clinicienii pot opta să treacă de la un alt antipsihotic la cariprazină. Pacienții cu simptome negative persistente pot reprezenta candidați extrem de buni, deoarece cariprazina a dovedit o ameliorare mai mare a acestui domeniu de simptome^4,5 comparativ cu alte antipsihotice^4,6,15.

Deși se pot folosi diferite strategii atunci când se trece la cariprazină, modificarea graduală, încrucișată a dozei, s-a dovedit a fi sigură și eficientă într-un studiu cu cariprazină pentru simptome negative^4,15.

În acest studiu, tratamentul antipsihotic al pacientului a rămas neschimbat într-o perioadă inițială prospectivă de 4 săptămâni. În timpul primei părți a tratamentului dublu-orb, a avut loc simultan o creștere a dozei de cariprazină și o reducere a dozei antipsihoticului anterior¹⁵. Pentru această modificare încrucișată a dozei, cariprazina a fost inițiată la 1,5 mg/zi timp de 6 zile, urmată de o creștere la 3 mg/zi în zilele 7 – 13 și apoi o creștere la cariprazină la 4,5 mg/zi în ziua 14¹⁵.

Antipsihoticul anterior, căruia i-a fost redusă doza în acest timp pentru a reflecta creșterea dozei de cariprazină, a fost întrerupt în ziua 14⁴. Procesul de reducere a dozei poate fi întârziat pe o perioadă maximă de 4 săptămâni dacă se anticipează un risc de deteriorare psihotică sau simptome de retragere⁴.

Deși utilizarea sigură și eficientă a unei strategii de creștere lentă a dozei a fost demonstrată pe o populație de pacienți cu simptome stabile de schizofrenie în studiul pentru simptome negative⁴, este posibil ca alte strategii să fie mai adecvate pentru trecerea la cariprazină în alte situații³. Conform studiilor clinice, la pacienții cu simptome acute sau pacienții care primesc doze ridicate de antipsihotice anterioare, poate fi recomandabilă o modificare mai rapidă a dozei, cu creșteri zilnice de 1,5 mg^7-10. În mod similar, viteza optimă pentru reducerea dozei antipsihoticului anterior poate varia în funcție de timpul de înjumătățire și riscul anticipat de efecte determinate de hipersensibilitatea receptorului dopaminergic sau sindromul de retragere anticolinergic ^3,10.

Referință: Adaptat după Stahl, S. M. Stahl’ s Essential Psychopharmacology: Prescriber’s Guide. Cambridge University Press. (2017)¹⁰

Când se trece la cariprazină, profilul receptorului pentru antipsihoticul de la care faceți trecerea poate influența schema de reducere a dozei¹⁴. În funcție de situație, pot fi potrivite mai multe strategii, deși cunoașterea principiilor farmacocinetice/farmacodinamice ale medicamentelor implicate și gestionarea clinică specializată sunt esențiale³.

Pentru trecerea la cariprazină, recomandările și ghidurile bazate pe datele clinice privind trecerea de la un antipsihotic administrat în prezent la aripiprazol, un agonist parțial de receptor dopaminergic D₂/D₃ cu caracteristici farmacologice relativ similare cariprazinei, pot furniza informații justificative^11-13. S-a efectuat o documentare în literatura de specialitate pentru a se identifica recomandările și ghidurile privind trecerea la aripiprazol în încercarea de a oferi un exemplu prototip pentru cariprazină.^11-13

S-au publicat recent două documente care s-au pus de acord în ceea ce privește acest subiect și care adaugă informații valoroase în literatura de specialitate privind trecerea la aripiprazol. Grupurile de experți în psihiatrie din Turcia (2018)¹¹ și Italia (2015)¹² au recomandat creșterea dozei de aripiprazol, o perioadă de suprapunere cu antipsihoticul anterior timp de aproximativ 2 săptămâni, urmată de reducerea dozei antipsihoticului anterior (5% – 20% la fiecare 15 zile, în funcție de antipsihoticul anterior). Această strategie de suprapunere a dozei complete este în armonie cu o strategie recomandată de un grup de experți multidisciplinari din Regatul Unit, din 2007¹³.

Referință: Adaptat după Rancans E, et al. Front Psychiatry. 2022;12:770234¹⁶

Uneori, trecerea la cariprazină poate fi complicată de profilul receptorial pentru antipsihoticul întrerupt¹⁴. Este important să se înțeleagă că trecerea de la anumite medicamente la altele poate genera simptome sau efecte secundare. Clinicienii trebuie să utilizeze strategii de modificare încrucișată a dozei pentru a reduce la minimum problemele legate de medicamentul întrerupt și să acorde pacienților suficient timp pentru a se acomoda cu medicamentul inițiat³.

De exemplu, dacă un pacient trece de la un medicament cu proprietăți antihistaminergice sau anticolinergice puternice (de ex. clozapina, olanzapina sau quetiapina), există posibilitatea ca receptorii cu răspuns celular crescut și/sau sensibilizați ar putea promova o activitate histaminergică sau colinergică¹⁰. În aceste situații, reducerea dozei poate reduce riscul de simptome care revin (de ex. agitație, insomnie, anxietate, neliniște, EPS, acatizie)^3,10. În mod similar, trecerea de la un medicament antidopaminergic, cum ar fi risperidona, haloperidolul sau paliperidona, la un agonist D₂ parțial poate genera psihoză sau agitație, posibil din cauza receptorilor D₂ hipersensibilizați și/sau cu expresie crescută¹⁴. În astfel de cazuri, trebuie avută în vedere și reducerea treptată a dozei. În plus, întreruperea unui agent cu blocadă muscarinică centrală poate determina agitație, confuzie, psihoză, insomnie, anxietate și EPS/acatizie, în timp ce eliminarea blocadei receptorului de serotonină poate duce la anxietate, EPS/acatizie și posibilă psihoză și apetit scăzut¹⁴.

Dați fiind toți factorii relevanți când se trece de la un antipsihotic la altul, orice strategie de suprapunere și scădere treptată a dozei trebuie personalizată și ajustată la fiecare pacient în parte și la agenții antipsihotici individuali implicați³. Trebuie avute în vedere³ răspunsul pacientului și istoricul clinic, inclusiv starea bolii, severitatea simptomelor, profilul receptorial al agentului anterior și durata tratamentului cu antipsihoticul anterior.

S-a arătat că modificarea graduală încrucișată a dozei este sigură și eficientă pentru trecerea de la un alt antipsihotic la cariprazină într-un studiu clinic pe pacienți stabili^4,15.

În mod similar cu ce s-a recomandat de către grupul de consens al experților, o perioadă de suprapunere cu doză completă cu câteva săptămâni înainte de reducerea dozei pentru antipsihoticul întrerupt poate fi, de asemenea, alegerea corectă atunci când se trece pe un agonist parțial cum este cariprazina^11-13.

COD: 300020/R16. Submitted to AIFA 16/04/2020