Tratament și remisie

După un diagnostic de schizofrenie, medicul va discuta cu persoana diagnosticată pentru a începe un plan de tratament. După ce începe tratamentul, există două obiective principale care implică colaborarea cu medicul: reducerea frecvenței și severității episoadelor psihotice acute și îmbunătățirea calității vieții¹.

Ghidurile privind tratamentul, cum ar fi cele ale NICE, încurajează intervenția timpurie, ori de câte ori se observă primele simptome, deoarece astfel se poate reduce riscul de dezvoltare a psihozei².

Medicul va discuta opțiunile cu persoana cu schizofrenie, pentru a alege cel mai bun tip de medicație pentru a corespunde nevoilor sale. În final, alegerea se va face în funcție de istoricul medical, de faza tratamentului și efectele secundare care pot fi preconizate cu tratament farmacologic².

Cu toate acestea, tratamentul primit de persoanele cu schizofrenie nu este limitat la o abordare farmacologică. S-a creat un sistem denumit „tratament multi-modal”. Aceasta înseamnă că cel mai probabil tratamentul va acoperi, în plus față de medicația antipsihotică, următoarele¹:

Tratamentul schizofreniei depinde de persoana tratată, dar de regulă este o combinație între terapie și medicație. Deși nu există în prezent un remediu pentru schizofrenie, numeroase simptome se pot ameliora cu tratament și unele persoane pot vedea că simptomele lor dispar complet.
Dacă aveți schizofrenie puteți fi tratați cu:

CBT este un tip de terapie care vă poate ajuta să vă recuperați în urma simptomelor pozitive și negative continue de schizofrenie. Vă ajută să identificați tiparele de gândire care vă pot determina să vă confruntați cu sentimente sau comportamente nedorite și să le înlocuiți cu gânduri mai realiste¹².
Este posibil să aveți nevoie de 8 – 20 de sesiuni de CBT pe o perioadă de 6 – 12 luni, dar aceste cifre pot varia. De regulă, fiecare sesiune durează aproximativ jumătate de oră¹².

Terapia prin artă vă poate ajuta să vă exprimați experiența legată de schizofrenie. Uneori, simptomele negative de schizofrenie înseamnă că vă poate fi dificil să relaționați cu alții¹³. Terapia prin artă poate reprezenta o modalitate bună de a vă exprima sentimentele și vă poate chiar ajuta să dobândiți o nouă perspectivă asupra schizofreniei¹².

Familia poate juca un rol important în a vă ajuta să gestionați schizofrenia. Cu toate acestea, uneori poate fi dificil pentru membrii familiei. Terapia în familie vă poate ajuta, pe dvs. și familia dvs., să înțelegeți și să faceți mai bine față dificultăților. Implică discuții cu un expert privind modalitățile de a oferi ajutor și sfaturi practice pentru a învăța cum să faceți față oricăror probleme. Terapia în familie poate fi extrem de utilă dacă v-ați confruntat recent cu un episod acut^12,13.

Medicul dvs. vă poate prescrie medicamente antipsihotice pentru simptomele dvs. de schizofrenie. Tipul de medicament depinde de simptomele dvs. și vi se va recomanda doar după ce sunteți examinați de medic. Aceste medicamente pot fi comprimate orale sau pot fi administrate sub formă de injecție¹². În general, medicația antipsihotică se poate clasifica drept de primă generație sau de a doua generație. Discutați cu medicul pentru mai multe informații privind diferențele dintre aceste două grupe de medicamente.

Perioada de timp cât vi se poate cere să luați medicamentul poate varia. Deși se pot preconiza anumite reacții adverse, dacă devin severe trebuie să îi comunicați medicului. Pot exista medicamente alternative sau suplimentare care vă pot ajuta¹².

Este important să nu întrerupeți administrarea oricărui medicament antipsihotic fără să vă consultați mai întâi cu medicul dvs. Dacă întrerupeți medicamentele, este posibil ca simptomele să vi se agraveze.

Aderența la tratamentul medicamentos înseamnă că persoana cu schizofrenie respectă administrarea medicamentelor exact așa cum i s-au prescris de către medicul său³. Poate fi dificil pentru foarte multe persoane cu schizofrenie – în special, respectarea schemei de tratament raportată este de aproximativ 50%, ceea ce înseamnă că nu reușesc să își ia jumătate din medicamente conform schemei^3–5.

Persoanele cu schizofrenie pot considera că numărul medicamentelor și frecvența administrărilor sunt prea greu de ținut minte sau că un medicamente poate avea anumite reacții adverse care sunt prea inconfortabile, ceea ce duce la întreruperea medicației^6–9. Le poate fi greu să mențină consecvența tratamentului când consideră că nu le mai este necesar⁹.

Dacă persoanele cu schizofrenie consideră că le este prea greu să își ia medicamentele, trebuie să discute cu medicul pentru a lua în calcul alte opțiuni.

Omiterea administrării medicamentelor sau administrarea unei doze diferite reprezintă principalul motiv pentru care oamenii recidivează și se confruntă cu episoade psihotice noi⁹.

Simptomele negative sunt frecvente la persoanele cu schizofrenie¹⁰. Aceste simptome se manifestă ca o dorință redusă de a vorbi,de a socializa sau de a participa la activitățile zilnice¹⁰.

Din păcate, chiar și medicamentele de a doua generație pentru schizofrenie (denumite antipsihotice atipice) nu au reușit în totalitate să soluționeze simptomele negative¹⁰.
În general, tipurile curente de tratament doresc să rezolve simptomele pozitive (psihoza și episoadele acute) și doar după ce se atinge acest scop apare o oarecare ameliorare a simptomelor negative¹¹.

Simptomele negative pot afecta calitatea vieții unei persoane, așadar este extrem de important să discutați acest aspect cu medicul încă de la început¹⁰.