Cum poate afecta schizofrenia funcționalitatea?

Disfuncțiile cognitive sunt o caracteristică de bază a schizofreniei și s-a dovedit că joacă un rol important în rezultatul funcțional al bolii¹. Funcționalitatea generală este strâns legată de calitatea vieții. Problemele funcționale în cazul schizofreniei sunt în mare parte determinate de simptomele negative și cognitive, care pot afecta funcționalitatea socială, memoria de lucru și funcția executorie. Este important ca regimurile de medicamente moderne să abordeze această necesitate esențială nesatisfăcută. În ciuda volumului de date care susțin beneficiile intervențiilor de remediere cognitivă în cazul schizofreniei, numeroase întrebări au încă nevoie de răspunsuri. Identificarea posibililor factori predictivi ai eficacității reabilitării cognitive reprezintă punctul principal al cercetării, deoarece eficacitatea tratamentelor depinde în foarte mare măsură de selecția corectă a persoanelor, în funcție de severitatea bolii și de metodele de tratament².

Acesta este un subiect mai puțin dezbătut privind tratarea schizofreniei. Nu se referă doar la reducerea frecvenței episoadelor psihotice și adeseori nu este atât de bine vizat ca simptomele pozitive: funcționalitatea¹.
Îmbunătățirea capacității de funcționare a unei persoane va afecta calitatea vieții acesteia, care este în fapt la fel de importantă ca și tratarea simptomelor pozitive. O abordare multi-modală a tratamentului va include de regulă psihofarmacologia, intervențiile psihosociale și asistența privind cazarea și susținerea financiară³.


Este extrem de important ca intervenția clinică să fie adaptată și personalizată (Fig. 1). Monitorizarea persoanei, progresul clinic obținut și luarea în calcul a modificărilor aduse regimului de tratament ar putea contribui pozitiv la respectarea planului de tratament medicamentos, la eficacitatea tratamentului și caracterul continuu al îngrijirii⁴.


Există mai multe intervenții disponibile, în funcție de cazul și severitatea bolii.

Deși procesul unor astfel de intervenții nu este întotdeauna clar descris, fiecare tip de model de intervenție are un set individual de obiective și scopuri, precum și agendă de tratament și s-a determinat că toate sunt eficiente pentru îmbunătățirea diferitelor aspecte ale funcționalității la pacienții cu schizofrenie. Cu toate acestea, există dificultăți în implementarea acestor intervenții în practica clinică de zi cu zi în centrele de asistență comunitară, cum ar fi resursele insuficiente pentru administrarea și evaluarea adecvată a intervenției selectate, numărul limitat de îngrijitori sau instruirea inadecvată a acestora și recunoașterea și sprijinul insuficient în serviciile de sănătate mintală existente⁸.

Tratarea simptomelor negative este, de asemenea, un element cheie ce trebuie avut în vedere atunci când se dorește o funcționalitate îmbunătățită (Fig. 1).³ Deși simptomele negative afectează 26% și respectiv 58% din pacienții cu schizofrenie și pacienții ambulatorii, acestea răspund mai puțin bine la medicamentele curente decât simptomele pozitive⁹. În plus, doar câteva antipsihotice s-au dovedit a fi eficiente pentru simptomele negative¹⁰. Din acest motiv, lipsa tratamentelor eficiente pentru simptomele negative rămâne o nevoie importantă nesatisfăcută, în special dacă se are în vedere importanța acestor simptome pentru rezultatele pacientului⁹. Prin urmare, este esențial să se recunoască, înțeleagă și abordeze prompt simptomele negative, deoarece intervenția precoce poate afecta semnificativ functionalitatea generală și, prin urmare, calitatea vieții⁸.

Împreună cu simptomele negative, mai există o clasă de simptome fără tratament vizat aprobat: simptomele cognitive (Fig. 1). Și acestea sunt legate de funcționalitatea generală și rămân o nevoie medicală nesatisfăcută^11,12. Simptomatologia cognitivă include funcționalitate executivă slabă, în special în luarea deciziilor și elaborarea informațiilor, deficite de atenție și memorie de lucru redusă¹³. În mod plauzibil, este posibil ca aceste simptome să afecteze calitatea vieții pacientului și funcționalitatea de zi cu zi. Cercetarea simptomelor cognitive a evoluat considerabil în ultimele câteva zeci de ani. Cu toate acestea, țintele și regimurile de medicamente moderne se străduiesc încă să obțină îmbunătățiri semnificative pentru această clasă de simptome. Studiile pilot de succes care vizează simptomele cognitive nu au putut fi replicate în studii mai mari. Acest lucru demonstrează că cercetarea amplă a subiectului este încă vitală¹⁴.

Principalul scop terapeutic al regimurilor de medicamente actuale este de a îmbunătăți funcționalitatea generală, dar, cu toate acestea, cele mai multe îmbunătățiri clinice se regăsesc în abordarea simptomelor pozitive. Opțiunile moderne de tratament includ concentrarea pe simptomele negative și cognitive, care trebuie analizate frecvent și constant și adaptate în conformitate cu nevoile și preferințele fiecărei persoane¹⁵. În mod ideal, un regim antipsihotic de succes trebuie să includă tratamentul pentru toate clasele de simptome, să îmbunătățească funcționalitatea socială și să prevină alte deficiențe cognitive. Cel mai bun indicator al unui plan de tratament cu nivel ridicat de reușită trebuie să fie o îmbunătățire semnificativă a funcționalității generale, care să determine o calitate superioară a vieții¹⁶.