Persoanele cu probleme de sănătate mintală cronică, inclusiv schizofrenie, se confruntă cu obstacole în activitatea profesională, din cauza stigmatizării, prejudecăților și discriminării1. În ciuda faptului că publicul devine tot mai instruit în general în legătură cu sănătatea mintală, stigmatizarea este încă prezentă când vine vorba despre schizofrenie. Unii consideră că persoanele cu schizofrenie pot fi violente, că nu pot păstra un loc de muncă stabil și/sau comportamentul lor se poate schimba brusc și neprevăzut2.
De regulă, schizofrenia apare la vârsta de 18 – 35 de ani, când majoritatea persoanelor sunt la facultate sau își pun bazele carierei3. Stabilirea unui diagnostic de schizofrenie pare descurajator și poate afecta planurile cuiva, deoarece este posibil să nu primească niciodată educația sau instruirea necesare pentru a reuși. Prin urmare, schizofrenia este considerată ca având un impact uriaș asupra oportunităților lor educaționale și de angajare. Pentru cei care lucrează, simptomele bolii, reacțiile adverse la tratament și recidiva le pot afecta capacitatea de a rămâne angajați4.
Mai multe studii au arătat că persoanele cu schizofrenie din locurile de muncă plătite sunt de cinci ori mai predispuși să ajungă la o remisie funcțională decât cei șomeri sau într-o formă de angajare fără plată5,6. În ciuda exprimării repetate a necesității instruirii pentru un loc de muncă, a serviciilor de plasare și sprijin a forței de muncă, acest grup se confruntă cu una din ele mai mari rate de șomaj dintre grupele dezavantajate profesional7.
Ratele de angajare competitive pentru schizofrenie sunt mici comparativ cu populația generală, cu cele mai mari valori în SUA și Europa care indică faptul că mai puțin de 20% din persoanele cu schizofrenie lucrează8. Sondajele privind consumatorii cu schizofrenie indică nemulțumirea în ceea ce privește ratele mici de angajare, cu 55% – 70% indicând interes privind munca9.
Costurile șomajului sunt ridicate pentru această populație, nu doar în ceea ce privește mijloacele financiare, ci și în ceea ce privește faptul că nu primesc un rol important la nivel social, precum și privarea de beneficii clinice, cum ar fi o stimă de sine sau o eficiență autonomă mai bună10. În plus, promisiunea unui loc de muncă menține potențialul de reducere sau eliminare a plăților pentru venitul asociat dizabilităților cel puțin pentru anumite persoane din comunitate11.
Mai mulți factori pot afecta angajarea persoanelor cu schizofrenie și răspunsul la reabilitarea profesională12.
Deficiența cognitivă: deficiența cognitivă este adeseori prezentă în schizofrenie și are o importanță nu doar clinică ci și funcțională, evidentă într-o gamă largă de domenii, cum ar fi atenția, memoria, funcționarea executivă și viteza de procesare a informațiilor12. A fost recunoscută ca fiind cel mai problematic factor în ceea ce privește munca, dificultățile mari privind relațiile interpersonale, dificultățile privind deficiențele funcționării executive sau cognitive, în special procesarea și învățarea unor sarcini noi13.
Bolile induse de consumul de substanțe: abuzul de substanțe și dependența sunt prevalente în schizofrenie și au fost asociate cu un curs agravat al bolii mintale severe, inclusiv cu mai multe recidive și internări, o funcționalitate psihosocială redusă și mai multe probleme legate de legislație, sănătate și locuință14.
Boala fizică: persoanele cu schizofrenie sunt mai vulnerabile la bolile fizice, cum ar fi efectele metabolice ca eveniment advers al medicamentelor antipsihotice sau adoptarea unui stil de viață nesănătos, așa cum se reflectă în comportamentele de tipul ratelor ridicate de fumat, inactivitate și regim alimentar inadecvat15.
Pentru cei care pot lucra există mai multe beneficii ale angajării, cum ar fi independența financiară, contactul social și o stimă de sine îmbunătățită16. Munca este una dintre principalele modalități în care oamenii pot interacționa cu societatea în care trăiesc și asigură contactul social și posibilitatea de a lega noi prietenii. În plus, dacă li se oferă responsabilități legate de un loc de muncă, pacienții se simt mai apreciați și că au un scop în viață. Persoanele care suferă de psihoză obțin un scor foarte slab în studiile create pentru a le evalua scopul în viață, care îi poate îndrepta spre consumul abuziv de substanțe și/sau tentative de suicid17.
Deoarece ratele de angajare în rândul persoanelor cu schizofrenie sunt foarte mici, eforturile tind să se concentreze pe cei care nu sunt angajați ca să înceapă să muncească și nu pentru a-i sprijini pe cei care sunt deja implicați în educație sau muncesc7. Dacă se realizează mai multe intervenții la timp, ar trebui să fie posibil ca tinerii cu schizofrenie care se află încă la studii să gestioneze trecerea spre domeniul muncii și ca cei care primesc un diagnostic în timp ce se află în acest loc de muncă să aibă o șansă mai bună să îl păstreze5,18.
În plus, multe persoane cu schizofrenie sunt foarte motivate să lucreze, dar așteptările privind angajarea în rândul persoanelor interesate variază semnificativ și mulți oameni au așteptări reduse în legătură cu cât de bine s-ar putea adapta o persoană cu schizofrenie la angajarea pe termen lung, competitivă, iar adesea nu este văzută ca un rezultat fezabil. Stigmatizarea de către alții duce deseori la stigmatizarea de sine, care afectează motivația inițială6.
În ciuda obstacolelor importante privind angajarea cu care se confruntă numeroase persoane cu diagnostic de schizofrenie, calea către angajare, recuperare și incluziune este clară. Soluțiile se află în mâna numeroaselor persoane interesate și eforturile trebuie făcute de mai multe sectoare, cum ar fi:
Angajatorii: trebuie să se asigure că sunt suficient de bine informați și pregătiți pentru a răspunde dacă un angajat recunoaște că are schizofrenie sau o altă boală legată de sănătatea mintală. În plus, trebuie să îmbunătățească recunoașterea în cultura organizației și să facă mici modificări pentru a răspunde nevoilor persoanelor cu schizofrenie.
Familia și îngrijitorii: rețeaua de sprijin a unei persoane poate reprezenta un element vital pentru rezultatele obținute de persoanele cu afecțiuni psihiatrice cum este schizofrenia. Sarcina lor ar trebui să fie să sprijine aspirațiile și obiectivele pacienților și să obțină accesul la servicii care oferă asistență persoanelor cu schizofrenie și familiilor acestora, cum ar fi cele organizate de organizațiile de sprijinire a pacienților, organizațiile caritabile și autoritățile de sprijinire a angajării.
Cadrele medicale: trebuie să pună întrebări pacienților în legătură cu istoricul profesional și aspirațiile privind cariera cât mai curând posibil și să ofere servicii de asistență. Angajarea trebuie avută în vedere atunci când se iau decizii legate de tratament. Trebuie să recomande specialiști în carieră pentru parcursul de revenire la un loc de muncă și să intensifice intervențiile clinice. De asemenea, trebuie să sprijine autogospodărirea și revenirea la serviciu, precum și furnizarea de oportunități pentru responsabilizarea persoanelor cu afecțiuni psihiatrice, folosindu-și experiența pentru a-i ajuta pe alții.
Guvernul: factorii decizionali trebuie să dezvolte un plan la nivel regional, național sau mai larg pentru a crește ratele de angajare a persoanelor cu probleme psihiatrice severe. Este esențial ca fiecare guvern național să stabilească o echipă de acțiune formată din experți multidisciplinari, atât din Ministerul Sănătății, cât și din Ministerul Muncii și Protecției Sociale, al cărei scop să fie creșterea ratelor de angajare cu 25% pe o perioadă de 10 ani19.
Per total, schizofrenia afectează fiecare persoană în mod diferit. Factorii asociați bolii, cum ar fi declanșarea și tipul de simptome, momentul diagnosticării și comorbiditățile, factorii sociali și rețelele de sprijin disponibile, toate diferă de la un caz la altul. Deoarece nicio persoană cu schizofrenie nu seamănă cu alta, este dificil să se dezvolte o strategie pentru serviciile de asistență pentru angajare care să funcționeze pentru toată lumea4.
Este necesară o piață incluzivă a forței de muncă populată cu locuri de muncă favorabile incluziunii, sprijinită de un sistem de asistență medicală și asistență socială care să pună pe primul loc activitatea de bună calitate ca rezultat clinic.
Referinte
- Boardman et al. Br J Psychiatry. 2003; 182:467-8.
- Farkas. World Psychiatry. 2007;6:4–10.
- Cheng et al. Psychological Medicine. 2011;41:949–958.
- https://councilfordisabledchildren.org.uk/sites/default/files/uploads/documents/import/working_with_schizophrenia.pdf
- Mueser et al. Schizophr Bull. 2001;27:281–296.
- Marwaha and Johnson. Soc Psychiatry Psychiatr Epidemiol. 2004; 39(5):337-49.
- Rosenheck et al. Am J Psychiatry. 2006;163:411–417.
- Salkever et al. Psychiatr Serv. 2007;58:315–324.
- Holley et al. Psychiatr Serv. 1998; 49:513–517.
- Bond et al. J Consult Clin Psychol. 2001;69:489–501.
- Bell et al. Schizophr Bull. 1996;22:51–67.
- Mc Gurk et al. Schizophr Bull. 2009; 35(2): 319–335.
- https://councilfordisabledchildren.org.uk/sites/default/files/uploads/documents/import/working_with_schizophrenia.pdf
- Drake and Brunette. Recent Dev Alcohol. 1998; 14():285-99.
- Meyer et al. Schizophr Res. 2008 Apr; 101(1-3):273-86.
- Pharoah et al. Cochrane Database Syst Rev. 2010; (12): CD000088.
- Warner R,. The Env of Schizophr, 2000 ; P71.
- Schulze et al. Social Science & Medicine. 2003; 56(2): 299-312.
- Centre for Mental Health, Department of Health, Mind, NHS Confederation Mental Health Network, Rethink Mental Illness, & Turning Point. 2012.
Stilul de viață sănătos și schizofr…
Este foarte important să se ducă un stil de viață sănătos, în special dacă aveți schizofrenie. Urmați aceste sfaturi pentru a vă ajuta să aveți grijă de dvs.
continuă…Schizofrenia: cum pot să ajut?
Este important să aflați mai multe despre schizofrenie pentru a înțelege fazele, simptomele și cu ce se poate confrunta o persoană. Există numeroase…… greși
continuă…
