Acatizia este un efect secundar frecvent al tratamentului antipsihotic. De regulă, este considerată o tulburare motorie sau extrapriamidală, cu semne motorii și tulburare senzorială (de ex. neliniște, nevoia de a se mișca) drept caracteristici definitorii ale afecțiunii⁴. Prevalența raportată a acatiziei cu antipsihotice de a doua generație variază foarte mult, dar poate fi destul de ridicată în funcție de medicament^{5, 6}. Factorii de risc pentru acatizia legată de medicament includ doză ridicată de medicament sau creștere rapidă a dozei, deoarece se pare că acatizia depinde de doză. Recomandarea inițială de tratament este reducerea dozei, care poate ajuta la reducerea disconfortului pacientului și la o mai bună respectare a planului de tratament. Mai multe medicamente, inclusiv betablocantele (de ex. propanololul și metoprololul) și medicamentele anticolinergice (de ex. biperiden, trihexifenidil și benztropină) sunt utile pentru ameliorarea simptomelor⁴.

Simptomele extrapiramidale, în special acatizia, au fost evenimente adverse asociate tratamentului raportate frecvent în tratamentul cu cariprazină^{2, 3}. Evenimentele de acatizie raportate aici se bazează pe datele cumulate din 4 studii pe termen scurt, de 6 săptămâni (RGH-MD-03 [NCT00404573], RGH-MD-16 [NCT00694707], RGH-MD-04 [NCT01104766], RGH-MD-05 [NCT01104779])³ și respectiv din 2 studii privind siguranța pe termen lung, deschis, pe 48 de săptămâni (RGH-MD-17 [NCT00839852], RGH-MD-11 [NCT01104792])².

Într-un set de date cumulate de la 2048 de pacienți tratați cu cariprazină (incluzând adăugarea unui studiu de mai sus pe termen lung, de 26 de săptămâni, pe pacienți cu simptome negative de schizofrenie) (RGH-188-005 [EudraCT2012-005485-36]) și 1 studiu pe termen lung (de până la 92 de săptămâni) de întreținere a efectului (RGH-MD-06 [NCT01412060]), în intervalul de doză aprobat de 1,5 – 6 mg/zi și 683 de pacienți tratați cu placebo, frecvența acatiziei a fost de 14,6% pentru cariprazină și 3,4% pentru placebo⁷. Majoritatea cazurilor au avut o intensitate slabă până la moderată și rareori au dus la întreruperea studiului¹. Ratele reduse de întrerupere pot semnifica faptul că acatizia este un eveniment care poate fi bine gestionat în mediul clinic^{2, 3}.

Prima declanșare a acatiziei a fost în general raportată în primele 6 săptămâni de tratament și a prezentat o dependență față de doză⁷, ceea ce înseamnă că probabilitatea de acatizie la doze reduse de cariprazină a fost mai redusă (1,5 mg: 7.8%; 3 mg: 15,7%; 4,5 mg: 9,1%; 6 mg: 18,0%)⁷
.
Majoritatea pacienților au folosit medicamente anti-EPS pentru a gestiona simptomele de acatizie/neliniște^2,3; propranololul, împreună cu difenhidramina, benztropina sau un echivalent, au fost folosite cel mai frecvent^2,3.

Durata medie a acatiziei a fost de 24 de zile pentru pacienții tratați cu cariprazină și de 29 de zile pentru pacienții tratați cu placebo în studiile pe termen scurt³.

Imposibilitatea de identificare corectă a acatiziei și severitatea tot mai mare a acatiziei au fost asociate cu apariția și/sau înrăutățirea ideației suicidale, agresiunea și violența⁸. Este important să se rețină că nu s-a observat nicio relație între acatizie și tendința de suicid în cadrul programului cu cariprazină pentru schizofrenie.

Niciunul dintre pacienții care au decedat din cauza suicidului finalizat (0,3%) în timpul programului de dezvoltare clinică a cariprazinei nu a avut scoruri ridicate pentru acatizie. Utilizarea în siguranță a produsului în contextul detectării precoce și gestionării acatiziei/neliniștii secundare tratamentului și prevenirea suicidului ar trebui asigurate prin regimuri de dozare individualizate, cu monitorizarea îndeaproape în timpul inițierii tratamentului și utilizarea celor mai mici doze de întreținere eficiente⁷.

COD: 300020/R13. Submitted to AIFA 16/04/2020