S-a stabilit foarte clar că boala mintală este afectată de interacțiunile dinamice și bidirecționale ale variațiilor organice și de mediu, precum și de contextul socioeconomic și comportamentele sociale³. Ca parte a acestei teorii s-au dezvoltat mai multe modele, cum ar fi modelul diateză-stres⁴, modelul sensibilitate biologică la teoria contextului⁵ și modelul teoriei susceptibilității diferențiale⁵. Cu toate acestea, până în prezent cadrele anterioare au fost folosite foarte puțin pentru studiile care au examinat o perspectivă cu adevărat pe toată durata vieții sau dezvoltarea bolilor spectrului psihotic de la o vârstă mică.

Hastings et al. au abordat aceste probleme pentru a explora impactul contextelor socioeconomice și a comportamentelor sociale problematice din copilărie asupra dezvoltării bolilor psihotice la vârsta adultă⁶. Literatura științifică a indicat faptul că sărăcia familiei, comportamentul agresiv și retragerea socială sunt caracteristice copiilor care ulterior au dezvoltat schizofrenie^7,8. Cu toate acestea, acest câmp de cercetare atrage încă foarte mult atenția, pentru a se realiza identificarea precoce și în plus dezvoltarea intervențiilor preventive pentru bolile psihotice⁶.

Hastings et al. au efectuat un studiu longitudinal prospectiv pe 30 de ani pentru a înțelege mai bine factorii predictivi ai bolilor din spectrul psihotic, concentrându-se pe contribuțiile suplimentare și interactive ale factorilor de risc deja cunoscuți pentru bolile mintale, cum ar fi situația familială, contextul vecinătății și funcționarea socială neadecvată⁹.

Mai specific, grupul a studiat 3.905 copii și părinții acestora, aflați în mediile urbane cu venituri mai mici din Montreal, pe o perioadă generațională de modificări socioeconomice privind evoluția, pentru a determina caracterul specific al asocierilor predictive dintre aceste modificări și dezvoltarea afecțiunilor psihotice⁶. Nivelul educațional și financiar al participanților au fost mai mici decât media din Quebec și Canada⁶.

Echipa sa a formulat 4 ipoteze:

Rezultatele au arătat că prevalența tuturor diagnosticelor de psihoză care nu au putut fi atribuite problemelor fizice până la vârstă adultă medie, a fost mai mare decât cea preconizată la 6,25% dintre participanți⁹ și se poate atribui unei recrutări țintă a unui eșantion cu venit mic în mod predominant¹⁰. Creșterea în cartiere sărace în timpul copilăriei a crescut probabilitatea de a fi diagnosticați în mod constant cu o boală psihotică în următorii 30 de ani, indiferent de condițiile socioecologice ulterioare⁶. Rezultatele lor, că dezavantajul vecinătății este un bun factor predictiv al bolilor mintale pentru copiii cu simptome de retragere socială, au fost similare cu cele ale literaturii de specialitate^5,11.

Concluzia lor, potrivită căreia copiii crescuți în cele mai dezavantajate cartiere pe plan socioeconomic au fost supuși unui risc crescut de a fi diagnosticați cu schizofrenie sau boală bipolară cu psihoză când devin adulți, a fost susținută și de modelele teoretice. Aceste modele au descoperit că privarea socioeconomică în copilărie are un rol esențial în dezvoltarea ulterioară a diagnosticelor psihotice, datorită mai multor factori de stres cum ar fi toxinele din mediu, incidență ridicată a infracțiunilor și probleme parentale ridicate^12,13

Hastings et al. au investigat și dacă sexul a fost un factor predictiv al diagnosticului viitor de schizofrenie și boli bipolare și au descoperit că printre băieții mai puțin retrași social, o agresiune mai mare a dus la mai multe diagnostice de schizofrenie, în timp ce fetele retrase social au dezvoltat mai puține diagnostice de boală bipolară⁶.

Rezultatele pentru bărbați au fost similare cu rapoartele anterioare^14,15, și s-au extins ulterior teoriei că băieții, care urmau să dezvolte schizofrenie, au fost mai dezagreabili și agresivi decât cei de vârsta lor⁶. Noua lor observație că schizofrenia la bărbați a fost anticipată în mod special de combinarea agresiunii ridicate și retragerii reduse, ar putea fi rezultatul unei reglementări neurocognitive nesatisfăcătoare care se manifestă sub formă de dezinhibare, care a fost considerată anterior drept deficit de dezvoltare al schizofreniei¹⁶.

Cu toate acestea, Hastings și echipa sa nu au găsit nicio corelare între femeile extrem de agresive și dezvoltarea schizofreniei care a fost declarată în trecut^14,15. Acest lucru se poate datora faptului că retragerea socială în copilărie nu este un factor predictiv al schizofreniei sau a altor boli psihotice la vârsta adultă, așa cum s-a specificat în alte studii^9,10.

O descoperire nouă din studiul lor a fost că fetele retrase social au fost mult mai puțin susceptibile de a dezvolta boală bipolară pe parcursul vieții⁶. Acest lucru a fost explicat de faptul că fetele care trăiesc în cartiere dezavantajate evită de regulă contextele urbane și reduc la minimum interacțiunile cu semeni care reprezintă risc și delincvenți, spre deosebire de băieții de aceeași vârstă¹⁷. În plus, este posibil ca fetele mai retrase să fi fost mai puțin expuse la riscurile de mediu din cartierele lor, menținându-și timiditatea acceptată de familia și semenii lor de aceeași vârstă¹⁸.

Limitările studiului a implicat utilizarea unei măsurători cu unică sursă a simptomelor psihiatrice, care limitează caracterul generalizabil al rezultatelor și populația în mare parte cu venituri reduse care se întinde pe două generații⁶. Caracterul eterogen determinat de suprapunerea simptomelor, comorbiditățile și diferitele aplicări ale criteriilor de diagnosticare de către cadrele medicale pot limita, la rândul lor, validitatea rezultatelor. Au raportat că este posibil ca acest caracter eterogen al diagnosticului să fi limitat detectarea asocierilor mai specifice cu comportamentele sociale precoce și diagnosticele bolii din spectrul psihotic și declanșarea unor astfel de boli⁶.

Per total, au concluzionat că creșterea într-un mediu dezavantajat socioeconomic a reprezentat un factor de risc important pentru apariția bolii din spectrul psihotic ulterior în viață, în special pentru copiii agresivi și retrași sociali. Bărbații agresivi au fost mult mai susceptibili să dezvolte schizofrenie, fără a fi neapărat retrași față de semenii lor, în timp ce astfel de caracteristici pot provoca respingerea și izolarea răspunsurilor de la partenerii lor sociali care ar crește și mai mult riscul. În final, cercetătorii au sugerat că intervențiile politicii economice și sociale care se adresează nevoilor unor astfel de familii și terapiile comportamentale cognitive pentru copiii antisociali pot împiedica apariția ulterioară a schizofreniei și a altor boli psihotice.

Riscul de psihoză, schizofrenie și alte boli din spectrul psihotic la vârsta adultă poate fi estimat pe baza condițiilor socioeconomice ale vecinătății în copilărie.