Ameliorarea simptomelor negative trebuie însoțită de funcționalitatea îmbunătățită a pacientului, pentru ca schimbarea să fie considerată relevantă clinic la pacienții cu schizofrenie². Simptomele negative persistente și severitatea simptomelor negative au fost asociate în mod constant cu rezultate funcționale mai slabe în schizofrenie, atât direct cât și indirect, datorită relației acestora cu rezultatele cognitive slabe.

Domeniile specifice de funcționare care pot fi afectate de simptomele negative includ performanța la locul de muncă, asimilarea sarcinilor din gospodărie, relațiile sociale, implicarea în activitățile recreative și calitatea vieții³. Mai multe măsurători ale funcționalității au fost incluse în testul pentru simptomele negative care a evaluat cariprazina versus risperidonă, astfel încât s-a putut determina dacă funcționalitatea îmbunătățită a apărut în tandem cu ameliorarea simptomelor negative¹.

Funcționalitatea îmbunătățită este un semn că simptomele negative ameliorate au reprezentat o diferență în realitatea zilnică pentru pacienții cu simptome negative predominante și persistente de schizofrenie.

Scala Performanței Personale și Sociale (PSP), derivată inițial din SOFAS (Scala Evaluării Funcționalității Sociale și Profesionale) creat de Morosini et all (2000) constă din patru subdomenii principale⁴:

1. Activitățile utile la nivel social (de ex. activitatea în gospodărie, activitatea voluntară), inclusiv munca și studiul
2. Relațiile personale și sociale (mai exact, relația cu partenerul, familia, prietenii)
3. Îngrijirea autonomă (mai exact, igiena personală, atenția acordată aspectului exterior)
4. Comportament deranjant și agresiv

Gradul de severitate al pacientului din cele patru domenii trebuie evaluat pe o scală cu șase puncte, de la dificultăți absente=1 (ceea ce înseamnă că nu există nicio problemă la acest parametru) până la medii², manifeste³, marcate⁴, severe⁵ și foarte severe⁶ în domeniul respectiv. Un scor mai mic este mai favorabil.

Din punctele obținute la cele patru subdimensiuni, se poate crea un scor pe o scală de 100 de puncte. Scorurile între 100 și 91 arată o funcționalitate excelentă în toate cele 4 domenii; între 90 și 81, indică o funcționalitate bună în toate cele 4 domenii; între 80 și 71 indică dificultăți moderate; între 70 și 31 indică dizabilități marcate și severe de diferite grade; în timp ce sub 30, funcționalitatea persoanei este atât de redusă încât sunt necesare asistență intensivă sau supraveghere.

O variație de 8 – 10 puncte a fost discutată drept fiind o diferență relevantă clinic^5,6; iar o scădere a PSP de 10 puncte drept relevantă clinic pentru menținerea funcționalității la pacienții stabilizați cu terapie antipsihotică.

Modificarea față de valoarea inițială a scorului total PSP în săptămâna 26 a fost evaluată drept parametru de eficacitate secundar pentru cariprazină versus risperidonă¹. Abaterea mediei pătratice minime față de valoarea inițială în săptămâna 26 a scorului PSP total a fost semnificativ mai mare pentru cariprazină (14.30) decât risperidonă (9.66); diferența în favoarea cariprazinei a fost semnificativă statistic din săptămâna 10 până în săptămâna 26¹. LSMD a fost 4,63 (IÎ 95%, 2,71-6,56; P < 0,0001; dimensiune efect=0,48).

În plus, analizele post hoc ale scorurilor totale PSP au determinat că un procent semnificativ mai mare de pacienți tratați cu cariprazină (57,8%) decât cu risperidonă (42,7%) au prezentat o îmbunătățire >10 puncte în PSP (P=0,0010) și că un procent mai mare de pacienți cu cariprazină (68,8%) decât cu risperidonă (55,6%) au trecut la o categorie de severitate PSP mai bună până în săptămâna 26 (P=0,00095)¹.

Referință: Adaptat după Németh, G. et al. Cariprazine versus risperidone monotherapy for treatment of predominant negative symptoms in patients with schizophrenia: a randomised, double-blind, controlled trial. Lancet 389, 1103–1113 (2017)¹.

Modificarea față de valoarea inițială în săptămâna 26 în domeniile specifice de funcționalitate a fost evaluată folosind subscalele PSP; scorurile pentru domeniile PSP au fost între 1 și 6, cu un scor mai mic fiind cel favorabil¹. LSMD (IÎ 95%) au fost semnificative statistic în favoarea cariprazinei versus risperidonă în subdomeniile PSP privind îngrijirea autonomă (-0,20 [-0,34, -0,06], P=0,0044), relațiile personale și sociale (-0,24 [-0,37, -0,10]. P=0,0009) și activitățile utile la nivel social (-0,35 [-0,50, -0,20], P<0,0001)¹. Modificările au fost mici și similare pentru cariprazină și risperidonă în subdomeniul comportamentului deranjant și agresiv, ceea ce era de așteptat dat fiind faptul că pacienții cu simptome psihotice și comportament violent au fost excluși de la participarea în studiu¹. Din nou, cariprazina a fost mai bună decât risperidona în îmbunătățirea funcțiilor cu semnificație clinică, care au un impact pozitiv asupra activităților zilnice ale pacienților cu schizofrenie¹.

Referință: Németh, G. et al. Cariprazine versus risperidone monotherapy for treatment of predominant negative symptoms in patients with schizophrenia: a randomised, double-blind, controlled trial. Lancet 389, 1103–1113 (2017), Supplementary appendix¹ (Elaborare grafică a datelor din text)

Îmbunătățirea globală a stării bolii a fost determinată, de asemenea, prin diferențele semnificative din modificarea față de valoarea inițială pentru cariprazină și risperidonă pe scalele Impresiei clinice globale (CGI-I) și de severitate (CGI-S)¹. În subscala îmbunătățirii globale (CGI-I), clinicianul trebuie să evalueze cât de mult s-a îmbunătățit sau s-a agravat boala pacientului față de valoarea inițială, cu scoruri variind între 1 (s-a îmbunătățit foarte mult) până la 7 (s-a agravat foarte mult). Subscala severității globale (CGI-S) este folosită de clinician pentru a înregistra severitatea bolii la momentul evaluării, cu scoruri variind între 1 (normal, nu este bolnav deloc) până la 7 (printre pacienții cel mai grav bolnavi)⁷.

Diferența la scorul CGI-I în săptămâna 26 a fost semnificativ statistic în favoarea cariprazinei (2,53) versus risperidonă (2,89; P<0,0001) și rata de răspuns CGI-I (scor 1 [îmbunătățit foarte mult] sau 2 [mult]) a fost semnificativ mai mare pentru pacienții tratați cu cariprazină (48,5%) decât pentru pacienții tratați cu risperidonă (34,1%; P=0,0003)¹. În plus, ameliorarea severității bolii a fost indicată printr-o diferență semnificativă a modificării medii față de valoarea inițială pe CGI-S pentru cariprazină versus risperidonă (cariprazină= -0,95; risperidonă= -0,74; LSMD= -0,21 [–0,36, -0,06]; P=0,0052)¹.

Referință: Adapted from Németh Gy. Lancet 2017;389:1103-1113 (table 2)¹.

Pentru a fi relevantă clinic, ameliorarea simptomelor negative trebuie să fie marcantă în viața unui pacient². Pentru pacienții care au probleme în activitățile de zi cu zi, executarea sarcinilor la locul de muncă, relațiile și implicarea socială, funcționalitatea restabilită se preconizează odată cu recuperarea în urma simptomelor negative³. În mod colectiv, rezultatele acestor măsuri funcționale și globale din studiul pentru simptomele negative cu cariprazină versus risperidonă sprijină preconizările că ameliorarea simptomelor negative cu cariprazină a fost semnificativă clinic, precum și semnificativă statistic¹. Îmbunătățirea funcțională ar putea contribui la reabilitarea pacientului și la abilitatea acestuia de a participa la programe comunitare pentru sănătatea mintală, ajutând pacienții să ajungă la o stare de bine și la o calitate superioară a vieții.

COD: 300020/R10. Submitted to AIFA 16/04/2020